tu fă poduri către cer,
Pune-ţi mâna pe-al meu suflet
şi dezleagă-l de mister,
Dă o palmă zbuciumării
ce, absurdă, te-a cuprins,
Fii şi tu cea care-nvinge,
eu cu tine-s neînvins!
Caută în legea firii
să-nţelegi că îmi eşti crez,
Că oriunde-ţi merge drumul
totdeauna te urmez,
Pune pasul pe o treaptă
ce din palma mea ţi-o fac
Să îţi ştiu senină viaţa
şi durerii să-ţi fiu leac.
Nu te mai uita în urmă,
tot trecutul a trecut,
Hai să desluşim pe mâine
şi să fie cum am vrut,
Din privirea mea fugară
fă însemn nemuritor,
Şi dă-mi mâna, ca-n povestea
ce o ştiu din viitor.
Într-o clipă, ce urmează,
poţi da foc la tot ce-a fost,
Şi-n deplină libertate
să dai vieţii iarăşi rost,
Din tristeţe, din speranţă,
cu-al tău har, dumnezeiesc,
Îmi vei da dreptul la viaţă
şi-un alt drum să nemuresc.
